ACTIVITĂȚI
 

Diagnostizarea  boltei plantară
 

Este mai uşor şi mai ieftin să previi decât să tratezi!

 

Scopul campaniei este depistarea şi diagnosticarea deviaţiilor patologice ale piciorului, cum ar fi:

 

-         piciorul plat (pes planus, pes transversus)

-         piciorul scobit (pes excavatum)

-         piciorul valg (pes valgus)

-         hallux valgus, etc.

 

 

Ce înseamnă un picior plat?

 

Piciorul plat este o afecţiune foarte duraţie patologică care afectează statica piciorului. Specialiştii consideră că este o afecţiune a omului modern. Cauzele sunt multiple, printre ele putem enumera tulburările în procesul de creştere sau o suprasolicitare mecanică care facilitează apariţia bolii. Sedentarismul şi condiţiile de viaţă influenţează în mod negativ formarea şi menţinerea bolţilor plantare. Într-un cuvânt, bolta plantară longitudinală şi transversală se prăbuşeşte iar pacientul acuză stări de oboseală şi dureri la nivelul piciorului şi a gambei.

 

Starea boltei plantare şi a piciorului influneţează în mare măsură statica coloanei vertebrale!

 

Tratamentul acestor deviaţii patologice se face prin kinetoterapie şi prin folosirea regulată de susţinătoare plantare de corecţie. Cazurile grave au nevoie de intervenţie chirurgicală.

Clubul hemiplegicilor
 
•   Prin inițierea acestui program numit Clubul H dorim în primul rând să conștientizăm importanța întregului proces complex recuperator care poate atinge punctul „culminant” prin faptul că o persoană afectată de paralizie devine un membru activ al Clubului H.
De la starea de soc care survine imediat după atacul cerebral pâna la stadiul de a fi iar independet, este nevoie de vointă, de foarte multă muncă și timp.
Prin activitatea noastră dorim în primul rând să dezbatem cu ajutorul invitațlior noștrii (specialiști din domeniul recuperării) cele mai frecvente probleme care afectează atât bolnavul cât si pe aparținători.
Pe lânga latura educativă vom aborda desigur și o latură distractivă prin care încercăm să facem momentele petrecute împreună de neuitat.


Kinetoterapeut Naphegyi Hunor

În zilele de azi știm mai multe despre hemiplegie.
Dar mai sunt multe întrebări la care nu am găsit răspuns:
• Care este cauza hemiplegiei?
• Ce se întâmplă după ce bolnavul a ajuns acasă de la spital?
• Ce fel de tratament e necesar pentru recuperarea sechelelor (paralizei)?
• Cine sunt specialiștii care ne pot ajuta?
• Mai aveți și alte întrebări sau sugesti?
• Alăturați-vă nouă si noi vom încerca să vă ajutăm!.


Clubul Hemiplegicilor

•   Un loc unde putem fi împreună și să împărtășim aceeași idee: hemiplegia este o stare care nu semnifică un sfârsit , ci este o șansă, o nouă șansă pentru a continua lupta pentru însănătoșire.

Clubul Reumaticilor

•   Reumatologia este o suferință a articulațiilor, care se manifestă în disfuncția articulară, caracterizată printr-o pierdere a functței articulare normale, printr-o limitare a unor activități, adesea consecință a contracturii musculare reflexe. La statistică artrozele articulare sunt pe primul loc în țară. Din populatie 20-25% suferă de această boală.
Simptomul care apare primul este durerea. Uneori este foarte ascutită, apare la încercarea de folosire a articulației, mai ales dacă se exagerează sau după o pauză mai lungă. Durerea poate dispărea dacă nu se folosește articulația. Uneori iradiază în alte regiuni.

•   Rigiditatea - apare dimineața sau după repaus. Dispare după 1-2 minute de miscare. Rareori determină pierderea completă a libertății de miscare în articulația afectată.
•   Limitarea miscărilor – devine dificil efectuarea unor miscări, cum ar fi deschiderea capacului unui borcan, curățirea fructelor de coajă, încheierea nasturilor.
•   Inflamația – (tumefacție, roșeală, cresterea temperaturii locale, durere). Inflamația este mai caracteristică reumatismului acut și artritelor (reumatoida, etc.) dar poate să apară și în artroză datorită inflamației consecutive suprasolicitării articulației.

Factorii de risc

1. Vârsta constituie un factor de risc important, artrozele cresc ca prevalență după 40 de ani, iar după vârsta de 50 de ani, incidența lor este foarte crescută și ea progresează cu fiecare deceniu. Vârsta acționează prin îmbătrânire, când țesutul conjunctiv suferă degenerări importante.
2. Sexul reprezintă un factor de risc inevitabil, femeile fiind mai expuse îmbolnăvirii în proporție de 3 la 1.
3. Microtraumatismele repetitive pot să contribuie la procesul degenerativ al cartilajului și capsulei articulare.
4. Traumatismele majore sunt implicate în geneza artrozei. Astfel fracturile maleolare duc la artroze ale gleznei.
5. Obezitatea, supraponderea prin surplusul de sarcini ce acționează asupra suprafețelor articulare pot fi un factor de risc evitabil sau modificabil.
6. Profesia poate influența apariția și localizarea artrozei (la parchetari, mozaicari - gonartroze, la balerini - artroza gleznei, etc.).
7. Factori infecțioși- au determinat artrite infecțioase,  pot altera cartilajul și constituie premiză pe care se dezvoltă ulterior un proces artrozic.
8. Factorii inflamatori pot de asemenea acționa distructiv și produc modificări fibrocicatriciale pe care să evolueze artrozele secundare.
9. Factorii endocrini (acromegalia, mixedemul, menopauza) pot favoriza instalarea leziunilor de tip artrozic.
10. Factori mecanici, prin care se produc presiuni crescute pe anumite segmente și articulații, prin modificările de statică, malfomații congenitale pot constitui factori de risc.
11. Factorii metabolici ce actionează și dezorganizează metabolismul articular (diabet zaharat, dislipidemii)
12. Factorii vasculari ce prin scăderea vascularizației la nivelul capsulei și cartilagiului favorizează apariția artrozelor (ateroscleroza).
13. Factorii familiali (genetici) sunt recunoscuți și inevitabili. Fiica unei mame cu artroza face boală de două ori mai frecvent decât cea cu mama sănătoasă.